ne-am,

17842025_1660475673963422_785239132_n

 

ne-am intamplat intr-un nor de ceara
din intampari nemuritoare ne-am gasit
si dintr-o mare intamplare muritoare
noi, ne-am topit asa cum ne-am iubit

ne-am intamplat in vintrele de toamna
tu, imi curgeai prin vene ca un must
eu, te-am cules de vita dulce rara
tu… m-ai lasat, sa-ti curg precum un duh

Anunțuri

inele efemere,

16667809_1580683221942668_1961164483_o

sunt un amurg, calatorind pe ape
iar intre lumi, sufletul mi-l plimb
imi ploua verde, a umede sperante
iar luna o cuprind, intr-un sarut sublim

dar cerul se intoarce, isi cheama mandra luna
din soapte efemere, ii face un inel
o vrea sa-i stea alaturi, dar ploaia verde plange
iar eu amurgul, sunt practic efemer

ingenunchez la tine, cu frunze de maslin
pe apele-mi albastre la tine ma inchin
tu luna vino, o noapte de-mi lasai
dintr-un amurg albastru, eu soare ma faceam

ea luna, nici nu auzea,
la cerul mare verde, zglobie se ducea
visand cu ochi de sanziene inele efemere
amurgul este-n zori, iar ziua nu se vede

doar cerul se inalta si peste lumi uitate
la margine de dor, cu orizonturi verzi
ea luna, isi asteapta dragostea de-o viata
sa imparateasca lumea cu stelele ceresti

căutări,

17838678_1660475847296738_873601672_o

m‑am împiedicat de mine,

eram răsturnată şi plină cu tine.

m‑am împiedicat de noi,

adun linişte aruncată în doi.

m‑am împiedicat de lume,

înşirând cuvinte fără a spune,

adunând sentimente pierdute,

las lumea să spună nevrute.

m‑am împiedicat de gânduri,

pluteau în suflet, adunând rânduri,

rânduri de lacrimi cristaline,

găsite în odăi prăfuite cu mine.

m‑am împiedicat, adunând dimineţi,

rând pe rând, căutând prin ferestre,

soarele răsare, sau nu mai este.

m‑am împiedicat vânând dimineţi.

m‑am împiedicat de dragoste.

era acolo, mă aştepta surâzând,

să‑mi spună că îmi împarte

acea părticică dătătoare de moarte.

m‑am împiedicat de mine.

eram fericită şi plină cu tine,

m‑ai ridicat de pe jos,

ai spus doar atât „te rog frumos“.

hemoragie,

heart-876746_1920

hemoragie divină,

îmi curge pe picoare sufletul se scurge ca un lichid vâscos, ca o miere stricată.

mă uit şi nu îl recunosc. nu e al meu. nu eu am hemoragie, de suflet, de dor…

m‑am resemnat, dar nu se opreşte.

medicament? hm,

dar cine…

nu cine, ci ce.

ştiu cine, dar nu ştiu ce.

tu simţi? sau la tine sufletul nu se scurge la fel?

nu…, la tine nu e la fel, dacă era la fel, da, chiar, cum ar fi fost?

niciodată hemoragia nu e la fel, a mea cu a ta, cu a lui, cu…

cu ce?

compar hemoragii? ce grotesc!

dacă te uiţi atent, aşa trăim, din hemoragie în hemoragie,

din extaz în extaz, din lacrimă în lacrimă,

din zâmbet…

se poate din hemoragie în fericire?

din neant în orgasm?

să‑ţi zboare creierii de fericire?

să ai o plenitudine de extazuri…

ah, să‑ţi zboare inima şi tu să o prinzi, să o pui înapoi în piept,

chiar dacă îţi şiroieşte sângele pe mâini, pe trup, pe suflet, pe orizontul tău…

opreşte hemoragia, opreşte‑o!

poţi.

lasă‑mă!…

17796599_1491548957543486_5206063726559375778_n

mă laşi să te iubesc avid

să fiu eu egoistă şi tu doar un pic?

să‑mi folosesc dragostea nebună

pe trupul tău cel plin de căldură?

să te sărut, să te îngrop,

să‑ţi las un semn viril, să‑l port,

să‑ţi port parfumul pielii tale

pe buzele‑mi dulci şi amare,

mă laşi să te iubesc aşa…

mai mult acum, mai puţin cândva?

să‑ţi simt vintrele turbate

cum mă strâng, cum mă umplu cu de toate?

mă laşi să te iubesc acum?

cum vreau eu, cum? ca un nebun?

să‑ţi simt sufletul cum mă cuprinde,

amândoi ştim cum se simte…

mă laşi să‑ţi spun un te iubesc?

de ani de zile te doresc,

mi‑eşti dor şi jale la un loc.

când te ador, când te blestem cu foc.

mă laşi, mă laşi să plec să vin cândva?

să‑ţi fiu amantă, sau poate soţia ta?

să‑ţi fiu mamă la copil? să‑ţi fiu prietenă cum doar eu ştiu?

mă laşi, mă laşi să fac aşa ceva?

sunt doar eu, în imaginaţia ta…

tot pe tine,

17841536_1660475697296753_1912142009_n

te venerez pe tine, tu, zeu al vieţii mele,

ţi‑aş pune la picioare ofrandele‑mi morbide,

cu dulci asemuiri, în crudele‑mi catrene

de stârvi împodobiţi cu mistica‑mi iubire…

te doresc pe tine, tu, cruda mea speranţă,

până la tine eu nici nu am trăit,

morbidă mi‑e dorinţa, te vreau în a mea viaţă.

eu pot iubi ca tine, eu pot iubi un vid.

aş fi orice eu pentru tine, orice vietate aş întruchipa,

să fiu fadoarea vieţii tale, vremelnicie în calea ta,

iar diletantă mi‑e iubirea, şi‑n decadenţă aş muri,

veridică îmi este existenţa firii, în nihilism eu voi trăi.

trăiesc în anii aceştia amarul, căci sinceritate iubirii port,

trecut prin calea vidului neantul, şi‑n staţia neantului mă întorc

să‑ţi spun că îţi rămân datoare, fiinca doar tu mă faci să simt

sunt doar iubirea‑ţi trecătoare, rămân pe veci un gând strivit

în gându‑mi

17553612_1484213471610368_5076829909354479180_n

un colţ de rai mi‑e inima,

ea te iubea cum te ura,

şi te ura cum te iubea,

pe tine şi pe buza ta.

sărutul tău, cel senzual,

era un val şi valul mal,

mă inunda cu gustul lui,

amor plăcut, de demiurg.

pe aleea nopţii când veneai,

în gânduri tu mă cotropeai,

nu mă opun, ia‑mă aşa,

pe veci, canon în calea ta.

ceasloave puse pe pereţi,

cu ritualuri de poeţi

au fost, vor fi în drumul tău,

iubeşte‑mă, iubeşte‑mă mereu,