fluturi,

17917992_1671370446207278_3192624679043040310_o

străin pe strada goală, de suflete strivită,

păşeşte necunoscutul, fluture boem.

în minte, puterea i se scaldă,

în dorinţe de o zi şi în mister.

degeaba ai mistere, degeaba ai dorinţi,

când vântul bate rece şi tu doar numeri sfinţi,

căscând la stană‑piatră ce drumul îl păzea

păşeşti aiurea, dragă, străin în calea mea.

iar calea e pavată cu dungi vărgate, roase

de timpul cel nevrednic, stăpân pe trupul tău,

voind parcă adesea să‑ţi rupă câte o coastă

doar ca să simţi şi tu durerea‑n drumul tău.

degeaba coaste rupte, degeaba vânt prielnic,

boemul e boem, şi nu înţelege vremea,

argat în ţara sorţii, privind tăcut zăduful

când te sufoci cu grijă, pierdut în faţa morţii.

doar aripa plăpândă, pe‑o frunză odihnea

şi‑n sufletul lui mic, tristeţea se citea.

căci doar o zi de fericire, în dar a fost să fie,

boemul e boem şi‑n strada lui pustie.

Anunțuri

fragilã

woman-506120_1920

cât de fragilã eşti
desculţã-n roua din poveşti
sã îţi sãrut piciorul gol
sã te ridic de subţiori
şi… sã-mi şopteşti
aşa, ca-n stele pãmânteşti
cât mã doreşti …
cât îmi doresc sã te aud
spunând acest cuvânt
sã mi-l dedici adeseori
fragila fiinţã cu bujori
sã-mi fac din vorba ta altar
un sacru dulce sanctuar
cãt te doresc, sã nu mã uiţi
priveşte-n ochii mei, desculţi

leaga‑mă, de tine

flower-1260261_1920

de m‑aş lega de tine, ca de aer,

eu frântă‑n suflet am să fiu.

de m‑aş lega de tine, ca de apă,

de sete o să mor cândva, târziu.

de m‑aş lega de tine, ca de vânt,

pe culmile măreţe aş sta şi te‑aş privi.

de m‑aş lega de tine, ca de dor,

nicicând n‑aş mai trăi.

de m‑aş lega de tine, ca de viaţă,

iubire tu să‑mi dăruieşti.

eu aş rămâne stearpă,

tu nu mă îndrăgeşti.

de m‑aş lega de tine, ca de foc,

în rugul ars rămân eu scrum.

de m‑aş lega de tine, ca de plop,

ghimpata sârmă am să storc.

şi inima de sânge s‑ar goli,

eu n‑aş mai fi.

risipeşte‑mă,

16763502_1585506598126997_1178080480_o-1

construieşte‑mă cu braţele tale,

iubeşte‑mă cu fiecare suflare,

trăieşte‑mă cu fiecare privire,

zideşte‑mă în inima ta cu uimire,

ascultă‑mă cu mintea mea,

respiră‑mă cu fiecare por al pielii tale,

cheltuieşte‑mă ca pe‑o poveste amară,

uimeşte‑mă în fiecare seară,

zâmbeşte‑mi, iubindu‑mi surâsul,

sărută‑mă, tolerându‑mi apusul.

încearcă‑mă, încercându‑mi speranţa,

numeşte‑mă, împletindu‑ţi viaţa,

oglindeşte‑mă în faţa eternităţii,

dăruieşte‑mă încrederii divine,

ancorează‑mă vieţii senine.

opreşte‑mă, opreşte‑mă lângă tine,

otrăveşte‑mă cu sângele tău,

omoară‑mă, să mă învii mereu.

sechestrează‑mă în amintirea ta,

strânge‑mă la pieptul tău undeva,

umple‑mă cu visuri reale,

ajută‑mă să zbor pe cărare,

simte‑mă în umbra ta,

crede‑mă, este tot ce‑ţi pot da…

mă …

heart-583895_1920

mă doare liniştea din mine,
mă doare dorul şi nu‑mi vine
să‑mi cânt.

învaţă‑mă, inundă‑mă,
omoară‑mă, iubeşte‑mă,
ca mai apoi să îmi priveşti
tot trupul fără de poveşti.
mi‑eşti dor de ducă,
mi‑eşti foc, şi‑mi arzi
gândurile,

topeşte‑mă, uneşte‑mă
cu al tău trup, cu ai tăi ochi,
dar stinge‑mă cu‑al tău sărut
şi umple‑mi vintrele turbate, cu un cuvânt.

goleşte‑mă de ritmul inimii nebune,
lasa‑o să bată, fără bătaie
mi‑eşti dor fecund şi‑mi arzi văpaie
sufletul, mintea mea, căci altceva…

cât de romantic ar părea
o marmură în timpul eternităţii,
mimând din când în când, ce dragostea…
doare în liniştea lucidităţii,

mă doare liniştea din mine,
mă doare amintirea mea,
dar golul ce străbate‑n mine
îmi linişteşte inima.

deşarte adevăruri,

tulips-1291681_1920

azi, pielea mea miroase a uitare,
azi, lacrimile mele au dispărut,
azi, totul curge străbătând întreaga zare,
azi vreau să pierd ce nu am avut…

de mâine, voi zâmbi cu lacrimile‑mi dulci
ce îmi vor curge‑n vintrele‑mi turbate,
în neant este îngropat adânc
cel ce nicicând nu mă mai va străbate,

de azi, eu îmi promit să şterg cu mâna, ca un fum pe valuri,
pe cel ce eu atunci când l‑am iubit
se prefăcea că îmi împroaşcă daruri, cu viduri,
dăruindu‑mi adevăruri, purtate‑n dulci coşmaruri rumegate.

de azi, ba am să uit, ba n‑am să uit
acei ochi ce mă înfierbântau cu gingaşe vorbe de alint,
căci mă minţeau şi îi credeam cu propria‑mi făptură
să mor sau să devin, un dor nebun, nălucă eu am fost…

duioasă creatură.
azi trupul meu miroase a uitare,
azi mintea mea departe a plecat,
azi totul se destramă, uitând clipele amare,
azi voi uita facil a ta grandoare,

azi am plecat…

eşti timpul meu,

bald-eagle-436020_1920

îmi omor timpul crud
din dorinţa de a‑mi rămâne mie
împerecherea a două anotimpuri,
vidul toamnei, vidul gândului,
iubiri create şi nespuse ţie.

melancolia, fruct pervers al imediatului vital,
iubire de vulgaritate conştientă,
ce gânduri eu cu tine am,
esenţa suportabilă, îmbătătoare de prezenţă.

inegalitate lăuntrică, nobleţea din patetic,
căci azi eu te iubesc, mâine nu.
sălbatic vis îndeplinit, când nu.
imperiul sufletului meu, ce se dărâmă dintr‑un gând,
iar tu nu ştii, căci eu ador, şi te suport aşa,
eu sclav fiind,
tu nu.

câte umilinţe, câte slăbiciuni, câte umbre,
amurguri aşteptate‑n nefiinţă, căci nu mai simţi nimic acum,
nici patima perversă nu‑i permisă.
să‑mi iau adio de la îmbătătoarele nefericiri,
şi‑ţi spun cât te‑am iubit,
nici ochii serii nu‑mi permit,
remiză.