inele efemere,

16667809_1580683221942668_1961164483_o

sunt un amurg, calatorind pe ape
iar intre lumi, sufletul mi-l plimb
imi ploua verde, a umede sperante
iar luna o cuprind, intr-un sarut sublim

dar cerul se intoarce, isi cheama mandra luna
din soapte efemere, ii face un inel
o vrea sa-i stea alaturi, dar ploaia verde plange
iar eu amurgul, sunt practic efemer

ingenunchez la tine, cu frunze de maslin
pe apele-mi albastre la tine ma inchin
tu luna vino, o noapte de-mi lasai
dintr-un amurg albastru, eu soare ma faceam

ea luna, nici nu auzea,
la cerul mare verde, zglobie se ducea
visand cu ochi de sanziene inele efemere
amurgul este-n zori, iar ziua nu se vede

doar cerul se inalta si peste lumi uitate
la margine de dor, cu orizonturi verzi
ea luna, isi asteapta dragostea de-o viata
sa imparateasca lumea cu stelele ceresti

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s