sunetul tacerii,

Anunțuri

esenţele amăgirii,

qdgnihmeeotqnzzbvznj
mi‑e sufletul hotar la poarta umilinţei,
nici neantul nu‑l mai am,
sunt umbra tristă în a mea fiinţă,
ieri mă iubeai, iar azi nu existam.
iar din esenţa‑mi plină, cu gust amar, de mucegai,
făcut‑ai tu un vid dulceag cu gust de rai,
dar n‑am putut salva esenţa şi stârv în cale‑ai devenit
te‑am iubit, dar n‑am pierdut nimic.
o dulce amintire e calea mea spre tine
şi‑am să rămân cu dorul, în amintirea ta,
cu dulcea‑ţi sărutare, cu gustul tău divin,
frumoasă îmbrăţişare,adio…
ne iubim.
mi‑e sufletul hotar între alegeri clare,
doar melancolia mi‑a rămas.
sunt drum trecut, prin calea fericirii tale,
eu am plecat, tu ai rămas,
adio…
Citeşte şi  Dragoste neutră

drumuri,

wojgjccqktqrnxqxillv
pe orice drum păşesc îmi eşti cu mine,
trăieşte‑te, trăindu‑mă mereu,
angrenează o lacrimă şi pentru mine,
la fericirea drumului tău.
otrăveşte‑mă, gândule albastru,
spovedeşte‑mi trupul pervers,
angrenează un zâmbet iubirii.
muri‑voi ferice, trăi‑voi încet.
pe orice drum păşesc îmi eşti privire,
simte‑mă în vântul ceresc,
priveşte‑mă doar tu, nemurire,
trăieşte‑mă, viaţă, trăieşte‑mă încet.
otrăveşte‑mă, timp, otrăveşte‑mă, ploaie,
iubeşte cu lacrimi, iubeşte încet,
mai rămân să privesc doar o clipă
pe drumul ce păşesc şi trăiesc…

Îmbrăţişare

heart-700141_960_720

Îmi place să ne povestim
Să te aşez printre rânduri
Să ne-ntâlnim în vârful degetelor
Urmărind firul liniilor de mătase
Învăluite de noi in jocul căutării.
Îmi place să ne fim căutare
Să ne poticnim in privirea celuilat
Să câstigam tăceri de pierderi in doi.
Îmi place când ne strigăm numele
Tu fiind eu, eu uitând cine eram.
Îmi place să ne-mpăturim cuvintele
În poveşti cu rima îmbrăţişată.

respiră‑mă,

mmqtyjddqyohiehzxkvu
respiră‑mă. îmi e suficient că‑mi eşti.
părăseşte‑mi nopţile, iubindu‑mi bezna divină,
ancorează‑mă la visurile tale cereşti,
sărută‑mi sufletul, hemoragia vieţii oprindu‑se în tihnă.
criminal e cel ce nu trăieşte clipa,
vidul amestecându‑se, în loc
să te doară, să te usture nefericirea,
sunt parte din sângele tău, ce noroc…
răstoarnă‑mă. nici aer nu am.
îmi trăiesc mizerabila clipă.
nici gânduri, nici lacrimi nu am,
sunt nimic, iubind pe nimica.
un gol imens îmi cuprinde conştiinţa,
sângele, şiroind peste tot, răsfirat
se scurge, arătându‑mi cum îmi este frică
încărunţită de timp, venerându‑te, nu‑i păcat,
respiră‑mă.

tăcerea dăruirii,

wxawpqthzrdfovjelxnc
se aude cheia cum îmi încuie timpul
se aude roua cum îmi sparge gândul
se aude ploaia cum îmi bate‑n geam
se aude glasul ce‑mi şopteşte tandru
of, cât te doream…
îmi răsare liniştea‑n amintiri
îmi răsare dorul, te‑aştept să‑mi vii
îmi răsare mândră inima zălugă
îmi răsare visul, aducând, pe fugă, orice amintire
of, te aştept pe tine…
să‑mi aduci, cu tine, timp uitat în ani
să‑mi aduci în gânduri visele şi dorul
să‑mi aduci în suflet doar cât pot să simt
să‑mi aduci cu mine, tu vremelnicie
of, să‑ţi simt fiorul…
să‑ţi dăruiesc uitarea gândului de mine
să‑ţi dăruiesc extazul împlinirii divine
să‑ţi dăruiesc ce dorul duce după moarte
să‑ţi dăruiesc speranţele‑mi deşarte
of, iubirii detronate…